Ce facem când suntem în dezacord?

Există prejudecata că a fi în dezacord este un lucru rău, dar toate progresele pe care le-am făcut ca societate au început cu o anumită formă de dezacord. Cineva a introdus o idee nouă, adesea o idee nepopulară la vremea respectivă, oamenii s-au certat și au schimbat diferite opinii.

Menținerea relațiilor intime, în special cu un partener romantic, sunt o sarcină importantă a vieții adulte, iar căsătoria face parte încă din obiectivele de viață ale tinerilor adulți (Falcke & Zordan, 2010). În acest scenariu, conflictul conjugal, ca fenomen inerent al relațiilor, este o problemă importantă în evaluarea căsătoriei și a relațiilor romantice, având în vedere că are implicații asupra sănătății mentale, fizice și familiale (Fincham, 2003) .

Când apar diferențe de opinie, simțim adesea un puternic instinct de a rezolva lucrurile ajungând la un acord. Sau putem simți că e necesar să conservăm relația, să fim pe aceeași pagină. Din acest motiv, unii oameni nu se simt niciodată confortabili să își asume o părere, de teamă să nu se alinieze în dezacord cu partenerul. Alții simt că nu pot avea o relație cu cineva care gândește diferit. Dar acestea nu sunt strategii utile pentru a crea o relație sănătoasă, care necesită exprimarea și valorificarea gândurilor, sentimentelor și nevoilor ambelor persoane.

Relațiile stabile sunt organizate în trei subtipuri: relații evitante, relații volatile și relații validante, care reprezintă moduri diferite de echilibrare a aspectelor pozitive și negative ale relației conjugale (Gottman, 1993). Cuplurile în care partenerii se evită nu au strategii specifice de rezolvare a conflictelor și acordă puțină importanță acceptării diferențelor. Discuțiile sunt calme și rare; cu toate acestea, partenerii tind să fie îndepărtați emoțional. În schimb, cuplurile volatile au un nivel ridicat de efecte pozitive și negative, care se completează reciproc pentru a menține stabilitatea. În cele din urmă, tipul de relație validantă este un intermediar în ceea ce privește nivelurile de acțiune și interacțiune. Cuplurile sunt implicate activ în conflict, validând argumentele și sentimentele partenerului înainte de a-și prezenta propriul punct de vedere (Friedlander, Lee și Escudero, 2019; Gottman, 1993). Conform teoriei, cele trei subtipuri au șanse similare de a menține relații stabile.

Ce putem face atunci când suntem în dezacord cu partenerul? Putem apela la un timeout, o pauză de 20 de minute. În timpul unei dispute, unul sau ambii parteneri pot adopta una din reacțiile „luptă, fugă sau îngheț” atunci când cred că ar putea fi în pericol. „Lupta sau fuga” se referă la momentul în care hormonii de stres se activează pentru a oferi oamenilor mai multă energie fie pentru a lupta împotriva stresorului, fie pentru a fugi de situație. Reacția de „îngheț” apare atunci când o persoană pur și simplu nu reacționează deloc, în speranța că factorul de stres își pierde interesul pentru luptă. Când un cuplu se află în această zonă precară, rezolvarea problemelor este extrem de puțin probabilă, deoarece fiecare persoană este concentrată exclusiv pe reacția la amenințarea percepută pe care o simte de la partenerul său. Și dacă o singură persoană se află în modul „luptă, fugă sau îngheț”, în timp ce cealaltă persoană încearcă să rezolve problema, acest lucru poate intensifica lupta. Putem încadra acest timeout într-un mod care să nu-l facă pe partener să simtă că pur și simplu ne îndepărtăm de el. „Putem spune:„ Vreau să purtăm această conversație, însă am nevoie de aproximativ 10 minute pentru a mă liniști apoi vom reveni la discuție. ’”