Codependența relațională

Mulți oameni repetă aceleași modele de relații nesănătoase - în ciuda celor mai bune intenții ale lor.

Definiția tradițională a codependenței s-a centrat pe controlul, alimentarea și întreținerea relațiilor cu indivizi care sunt dependenți unul de altul sau care se angajează în comportamente neutile, cum ar fi narcisismul. Un model clasic de relație codependentă este între soțul alcoolic și soția sa care îi facilitează adicția.

Dupont și McGovern (1991) susțin că, indivizii codependenți „împărtășesc responsabilitatea pentru comportamentul nesănătos, în primul rând prin concentrarea vieții lor asupra bolnavului sau asupra comportamentului neutil și prin faptul că starea lor de bine depinde de comportamentul nesănătos al unui membru al familiei." (p. 316).

Le Poire (1992) spunea că, partenerul funcțional (sau sănătos) îl hrănește pe partenerul afectat atunci când se angajează într-un comportament nedorit. Acest comportament este în cele din urmă plăcut partenerului afectat și servește la consolidarea acestuia. Partenerul care controlează cele mai multe recompense (astfel își construiește baza de putere) se presupune a fi cel aflat pe o pozitie de superioritate, în timp ce celălalt îi este îndatorat, deci se plasează într-o pozitie de inferioritate (Beattie, 1987). Împrumutând o frază de la clinicianul Reevah Simon, „Ori de câte ori există un conflict în curs, există un acord de bază.” Cu alte cuvinte, este nevoie de doi ca să dansăm tango, iar partenerul dependent sau serviabil poate să nu fie la fel de slab, pasiv sau nevinovat cum pare.

Dezvoltarea codependenței

La naștere, suntem vulnerabili și dependenți de îngrijitorii noștri pentru hrană, siguranță și reglare emoțională. Atașamentul sănătos este esențial pentru supraviețuirea fizică și emoțională. Acest atașament fundamental face ca bebelușul să depindă de nevoile și vulnerabilitățile persoanei care îl îngrijește.

Să crești cu un părinte nesigur sau indisponibil înseamnă să-ți asumi rolul de îngrijitor și / sau de facilitator. Un copil în această situație pune întâi nevoile părintelui. De multe ori, un copil își reprimă emoțiile și ignoră propriile nevoi pentru a se concentra pe nevoile părinților indisponibili. Când copilul „parentalizat” devine adult, el sau ea repetă aceeași dinamică în relațiile cu adulții. Lipsa unui locus intern de control înseamnă căutarea unor surse externe de validare și control.

Tratamentul pentru codependență implică adesea explorarea problemelor copilăriei timpurii și conectarea acestora la modelele actuale de comportament. A veni în contact cu sentimentele adânci înrădăcinate din copilăria timpurie vă va permite să reconstruiți o dinamică relațională adecvată.

Psihoterapia este recomandată, deoarece stilul vieții este înrădăcinat și dificil de schimbat de unul singur. Alegerea terapeutului potrivit poate face diferența în recuperare. Vei ști că nu mai alimentezi relații codependente atunci când:

• Îți hrănești propriile dorințe și dezvolți o conexiune cu lumea ta interioară. Te percepi ca fiind încrezător în sine, inteligent și capabil.

• Spui adio comportamentului abuziv. Conștientizarea, schimbarea și creșterea sunt necesare pentru tine și pentru partenerul tău pentru a depăși obiceiurile de relație nesănătoase. Îngrijirea și comportamentul de îngrijire este recunoscut și oprit.

• Răspunzi înainte de a reacționa partenerului tău și celorlalți. Stabilirea limitelor clare și ferme te ajută să nu reacționezi automat la gândurile și sentimentele tuturor. Tolerezi opiniile altor persoane și nu devii defensiv atunci când nu cădeți de acord. Recunoști că reacția ta este responsabilitatea ta. Adopți un scepticism sănătos față de ceea ce spun alții despre tine, iar respectul tău de sine nu crește și nici nu scade. Ești conștient că nu ești responsabil pentru fericirea nimănui, cu excepția propriei tale fericiri.

• Nu toate relațiile nesănătoase sunt codependente, dar toate relațiile codependente sunt în general nesănătoase. Aceasta nu înseamnă că relațiile codependente sunt condamnate la eșec. Unul dintre primii pași în a transforma o relație codependentă este învățând cum arată o relație sănătoasă, în care partenerii împărtășesc bucuria de a fi împreună, fără a depinde în permanență unul de celălalt.

„Dragostea sănătoasă implică un ciclu de confort și mulțumire”, spune Biros, „în timp ce iubirea toxică implică un ciclu de durere și disperare”.

Semne de iubire sănătoasă:

• Partenerii au încredere în ei înșiși și în celălalt

• Ambii parteneri se simt în siguranță și valoroși ca indivizi

• Partenerii pot face compromisuri

• Într-o relație sănătoasă, partenerului ar trebui să-i pese de sentimentele tale și ar trebui să te simți în siguranță să-ți comunici emoțiile și nevoile. De asemenea, ar trebui să te simți capabil să exprimi o opinie care diferă de cea a partenerului sau să afirmi că ceea ce el consideră intră în conflict cu propriile tale nevoi.

Codependența și stima de sine scăzută sunt adesea relaționate. Dacă își conectezi propria valoare de capacitatea de a avea grijă de ceilalți, dezvoltarea unui sentiment de valoare care nu depinde de relațiile pe care le ai cu ceilalți se poate dovedi provocatoare. Să-ți dezvolti o valoare mai mare de sine te poate ajuta să-ți exprimi nevoile și să stabilești limite sănătoase, esențiale pentru ieșirea din codependență.

Surse bibliografice

1. Co-Dependency. (n.d.) Mental Health America. Retrieved from http://www.mentalhealthamerica.net/co-dependency

2. Codependency and addiction: Symptoms and treatment. (2014, November 6). The Cabin. Retrieved from https://www.thecabinchiangmai.com/codependency-and-addiction-symptoms-and-treatment

3. Springer, C. A., Britt, T. W., & Schlenker, B. R. (1998). Codependency: Clarifying the construct.Journal of Mental Health Counseling, 20(2), 141-158. Retrieved from http://search.proquest.com/docview/198715631?accountid=1229