Despre anxietate și resurse

„Scopul vieții nu este perfecțiunea, ci integralitatea” ~ Alfred Adler

Anxietatea creează o imagine falsă asupra unei probleme percepute, atunci când individul arată îngrijorare excesivă în ceea ce privește performanța și o conștiință excesivă de sine. În plus, persoana consideră că nu are abilitățile necesare pentru a face față amenințării, că nu deține controlul sau că îl deține dar îl poate pierde oricând. Este alimentată din frică iar, din perspectivă adleriană, persoana anxioasă simte teama de a nu aparține (Principiul central al teoriei adleriene este acela că noi toți căutăm să aparținem într-un mod semnificativ. Fiecare copil se naște cu nevoia să aparțină, să se simtă demn și semnificativ).

Anxietatea este considerată a fi o reacție normală la stres și poate fi avantajoasă pentru supraviețuire, cum a fost cazul vânătorilor-culegători înainte de civilizație, precum și pentru a servi drept motivație pentru finalizarea sarcinilor și pentru a evita fie suferința percepută, fie suferința tangibilă, mai dureroasă decât cea pe care o creează anxietatea inițială.

Conform lui Hjertaas (2009), mulți adlerieni consideră că, un individ anxios încearcă în mod conștient sau inconștient să îi manipuleze pe ceilalți pentru a-și atinge scopul sau pentru a evita sarcinile dificile de viață (p. 47). Horney credea că, anxietatea în formele sale de bază se dezvoltă în copilărie; dacă copilăria cuiva a fost marcată de relații nepotrivite (părinți indisponibili emoțional sau părinți prea controlori), atunci probabil că au dezvoltat anxietate. În mod similar, Adler a remarcat că, copiii care au fost neglijați sau răsfățați sau au experimentat un parenting ineficient, probabil că au dezvoltat un stil de viață anxios. Mai precis, dacă un copil nu simte că „aparține” în anii de dezvoltare, conceptul de interes social în perioada adultă va fi dificil de înțeles pentru acesta. Este important să distingem între anxietate în sensul clinic și alte forme mai ușoare, cum ar fi frica, ce poate fi descrisă ca o reacție cognitivă naturală în urma unor stimuli amenințători. Anxietatea poate fi și o justificare a imposibilității îndeplinirii anumitor sarcini și obiective ale vieții, sub scuza că este prea „dificil” (acel "da, dar"). Când cineva nu se simte capabil să răspundă cerințelor vieții, de regulă apare un sentiment de descurajare și se ține la distanță de acea sarcină prin simptome de anxietate.

Când anxietatea începe să afecteze funcționarea cotidiană a unui individ sau începe să afecteze funcționarea socială sau emoțională în mediul familial și în sarcina prieteniei, o anumită formă de intervenție este justificată. Conform lui Meyer (2009), anxietatea ajunge să fie considerată tulburare atunci când este experimentată în mod constant sau atunci când cineva încearcă să îi amelioreze simptomele. „Emoțiile pregătesc corpul să întâmpine o situație cu un răspuns specific (Adler, 1931, p. 42; citată în Rasmussen & Dover, 2006). Încercarea de a stabili scopul comportamentului unei persoane este unul dintre componente majore ale terapiei adleriene. Ca atare, dacă cineva este capabil să-și dea seama în ce scop servește anxietatea pentru o persoană, imaginea finală poate deveni mai concentrată, se relevă logica privată a individului și devine mai clar ce are nevoie acea persoană.

Modalități de reducere a anxietății

1. Mosak a sugerat că este important să ajutăm clientul să se calmeze, astfel încât să se poată concentra în cadrul sesiunii de terapie. (Mosak & Maniacci, Tactici în consiliere și psihoterapie, 1998). Idei de calmare: exersați tehnici de respirație profundă care folosesc muzică relaxantă sau sunete ale naturii. Să tii cont de ritm te poate ajuta să te relaxezi sau să găsești resurse de stimulare.

2. Mosak a recomandat, de asemenea, aceste strategii pentru reducerea anxietății:identificarea "demonului": definirea a ceea ce cauzează anxietatea, relaționată cu problema. Terapeutul „numește demonul” (problema) cu care se confruntă clientul: durere, panică, frică, etc. Mosak spunea că, prin numirea demonului, acesta își pierde puterea. Clientul se poate simți blocat și avea nevoie de ajutor la configurarea unei noi hărți de viață.

3. Idee pentru teme: Alocați clientului sarcina de a crea o listă sau o colecție de melodii pe care le consideră relaxante. Cereți-le să dea play melodiei preferate și discutați despre ce simt.

La Torre indică faptul că, mai multe studii arată eficacitatea meditației în alinarea anxietății, combinată cu alte abordări sau utilizată ca tehnică independentă. Ea continuă să sugereze că, datorită accentului pe momentul prezent, promovează concentrarea, claritatea și autoreglarea - toate acestea „îmbunătățesc” capacitatea de relaxare, amplifică stima de sine și încurajează schimbările de comportament. În cele din urmă, sugerează că, combinarea tehnicilor de mindfulness și a meditației cu abordări adleriene, precum și cu medicație dacă este cazul, se extind opțiunile de tratament.

What Having Anxiety Feels Like - sursa Youtube

Surse bibliografice

• Ansbacher, H.L. & Ansbacher, R.R. (Eds.). (1956). The individual psychology of Alfred Adler. New York, NY: Harper & Row, Publishers, Inc

• Carlson J., Watts, R.E., & Maniacci M. (2008). Adlerian therapy: Theory and practice. Washington, DC: American Psychological Association

• La Torre, M. A. (2001). Therapeutic approaches to anxiety--A holistic view. Perspectives In Psychiatric Care, 37(1), 28-30