„Omul nu este distrus de suferință; el este distrus de suferința fără sens. ” Viktor Frank
În „Natura suferinței și Obiectivele Medicinii, ” Eric Cassel a spus că suferința poate fi definită ca o stare de durere severă asociată cu evenimente care amenință identitatea persoanei. Poate apărea în raport cu orice aspect al rolului social al persoanei, prin identificarea cu grupul, în interiorul relației cu sinele sau cu corpul său, în relație cu familia sau cu o altă persoană semnificativă sau ca sursă transcendentală a sensului vieții. Suferința nu afectează doar o parte, ci întregul ființei - fizic, emoțional, mental, spiritual și social, și este o experiență personală unică ce poate fi definită doar de persoana care suferă.
În Agamemnon, Eschil a spus că umanitatea este destinată să învețe prin suferință și că, fiecare boală și nenorocire în viață păstrează în umbră o lecție de afirmare a vieții, dacă suntem dispuși să ne lăsăm învățați. Suferința poate fi uneori cel mai eficient și mai profund profesor în evoluția noastră și ne poate ajuta să dăm un sens vieții. Găsirea sensului, conform lui Victor Frankl, este motorul mișcării tuturor ființelor umane. Cu toate acestea, drumul spre schimbare poate fi abrupt și, uneori, cineva poate fi tentat să renunțe și să nu îmbrățișeze schimbarea. Deși suferința este o experiență universală, unică, la fel și căutarea sensului ei este o provocare unică, ce poate reflecta îndemnul de a trăi, de a fi liberi, de a înțelege, de a ne conecta, de a transcende durerea. Frankl afirmă că sensul stă uneori în transcenderea sinelui mai presus de propriile limitări și în încercarea de a-i ajuta pe ceilalți. Alegerea reacției în fața unei lovituri a sorții poate da un sens suferinței. Alegerea de a fi curajos, vesel și de a ne concentra asupra unei cauze umanitare poate trezi un sentiment de unitate cu natura, cu Dumnezeu sau cu omenirea și ne poate da sens vieții. Libertatea de a ne alege drumul este o libertate care nu ne poate fi răpită, chiar și în situații de constrângere severă, cum ar fi într-un lagăr de concentrare, unde ne este întemnițată libertatea fizică.
Poate, atunci când ceva nu merge bine în viața noastră, tindem să ne îngrijorăm și să uităm că, nu-i așa, nu suntem singurii care au probleme, nu suntem singurii în dificultate - poate părea un soi de egocentrism care amplifică durerea emoțională, în loc să ne ajute să o ameliorăm. Oare o schimbare de perspectivă ne-ar putea ajuta în acel moment să dăm un alt sens experienței dureroase și să alinăm suferința? Categoric asta nu se realizează bătând din palme, ci este un proces de durată, de cele mai multe ori. Dalai Lama spune, în cartea sa, Arta fericirii, că privind situația conflictuală din alt unghi, atunci când cineva ne înfurie, acea furie poate căpăta un alt sens dacă încercăm să atribuim persoanei care ne-a generat sentimentul calități pozitive, pentru că nimeni nu este 100% rău, iar percepția proprie bazată pe proiecții mentale poate denatura realitatea și ne poate îndepărta de natura adevărată a individului, care nu este bună sau rea, ci este atât cu bune cât și cu rele.
Să fii om înseamnă să treci dincolo de tine însuți. Cum spune Adler "clar că a fi om înseamnă a avea un sentiment de inferioritate care cere în permanență să fie depășit." Și prin acea depășire ajungem să descoperim că am fost întotdeauna întregi, nicidecum divizați.
Modelul lui Frankl nu vede reziliența ca pe un scop, ci ca pe un produs secundar al deschiderii mentale necondiționate , bazată pe puterea naturală de autovindecare a omului.
Prin suferință putem:
- aprecia numeroasele binecuvântări pe care le avem în viața noastră;- descoperi propria capacitate de forță interioară, de iertare și reziliență;- găsi utilitate prin serviciile pe care le putem oferi celorlalți, inspira și dermina un scop;- accesa copilul creativ
Vă invit să reflectați asupra dificultăților și suferințelor pe care poate le întâmpinați acum. Examinați răspunsul personal la aceste situații și emoțiile pe care le simțiți. V-ați exercitat puterea de alegere pentru a găsi sens în aceste dureri? Dacă nu, cum puteți transforma suferința în sens?
Surse:
Frankl, V., Cel care are un motiv pentru care sa traiasca, p. 22-170
Comments