Forța recunoștinței

„ Recunoștința nu este numai cea mai mare, ci și mama tuturor celorlalte virtuți rămase”

Cicero

Majoritatea oamenilor au o înțelegere instinctivă despre ce este recunoștința, deși poate fi dificil de definit. Este o emoție? O calitate? Un comportament?

Robert Emmons și Michael McCullough definește recunoștința ca un proces în doi pași: 1) „recunoașterea faptului că ai obținut un rezultat pozitiv ”și 2)„ recunoașterea faptului că există o sursă externă pentru acest rezultat pozitiv. ” În timp ce majoritatea acestor beneficii pozitive vin datorită altor persoane - emoție „orientată spre ceilalți” - oamenii pot experimenta recunoștință și față de Dumnezeu, soartă, natură etc. Unii psihologi clasifică trei tipuri de recunoștință: recunoștința ca „trăsătură afectivă”(tendința generală a cuiva de a avea o dispoziție recunoscătoare), o dispoziție (fluctuații zilnice) și o emoție (un sentiment temporar de recunoștință pe care îl poți simți după ce ai primit un cadou sau o favoare din partea cuiva).

Mai multe studii au examinat dacă există factori de personalitate asociați cu dispoziția recunoscătoare - cum ar fi extraversiunea, agreabilitatea, conștiinciozitatea, nevrotismul sau deschiderea către experiență. Alte studii au sugerat că recunoștința poate fi conceptualizată ca factor de personalitate.

Recunoștința poate oferi beneficii medicale și psihologice. De exemplu, pacienții care suferă de boli cardiace, practicând recunoștința în mod conștient, au raportat un somn mai odihnitor, niveluri mai mici de inflamație celulară, iar pacienții cu insuficiență cardiacă care au scris într-un jurnal de recunoștință timp de opt săptămâni au dat semne mai reduse de inflamație. Mai multe studii au descoperit că oamenii recunoscători riscă mai puțin să sufere de depresie și sunt mai rezilienți la evenimente traumatice. Recunoștința dispozițională poate ajuta la protecția de diferite forme de burnout.

Fiind recunoscători, cultivăm virtuți precum răbdarea, smerenia și înțelepciunea. Intervenția lui Emmons și McCullough de „numărare a binecuvântărilor” a descoperit că, oamenii care au scris despre motivele lor de recunoștință timp de 10 săptămâni au raportat un mai mare optimism, de asemenea, s-au simțit mai bine cu privire la viața lor, comparativ cu participanții care au scris despre problemele zilnice sau despre evenimente obișnuite din viața lor (Emoni& McCullough, 2003).

Recunoștința inspiră oamenii să fie mai generoși, amabili și utili (sau „cu interes social”); întărește relațiile interpersonale, inclusiv relațiile romantice; și poate îmbunătăți atmosfera la locul de muncă. Un studiu imagistic a descoperit că experimentarea unor emoții implicate în menținerea valorilor sociale, cum ar fi mândria și recunoștința, activează zone în creierul mezolimbic si bazal, regiuni implicate în formarea de relații sociale (Zahn și colab., 2009). Experiența recunoștinței ne încurajează să apreciem ce este bine în viața noastră și ne obligă să oferim mai departe această bunătate.

Adesea, recunoștința este confundată cu aprecierea. Un studiu definește aprecierea ca „recunoașterea valorii și sensului unui lucru - a unui eveniment, unei persoane, unui comportament, unui obiect - și sentimentul de conexiune emoțională pozitivă cu acesta ”: „Aspectul de apreciere al recunoștinței se referă la observarea și recunoașterea unui beneficiu primit, de la o altă persoană sau de la divinitate și mulțumirea pentru eforturile, sacrificiile și acțiunile unei persoane (Adler & Fagley, 2005).

Cum ne putem manifesta recunoștința? Iată mai jos câteva tipuri de exerciții bazate pe recunoștință, care sunt foarte posibil să ne sporească calitatea vieții.

1. Jurnalul de recunoștință - această activitate presupune notarea a cinci lucruri pentru care suntem recunoscători („numărarea binecuvântărilor ”) fie zilnic, fie săptămânal.

2. Cele 3 lucruri bune - această activitate implică nu numai notarea a trei lucruri care ne-au mers bine, dar și identificarea cauzelor acestora.

3. Substracția mentală - această activitate implică să ne imaginăm ce ar fi viața dacă un eveniment pozitiv nu ar fi avut loc.

4. Scrisori și vizite de recunoștință

5. Reflecții asupra propriei morți

6. Consumul de bani mai mult pe experiențe, și mai puțin pe lucruri materiale

Surse bibliografice

• Adler, M. G., & Fagley, N. S. (2005). Appreciation: Individual differences in finding value and meaning as a unique predictor of subjective well-being. Journal of Personality, 79–114.

• Summer A., (2018). The Science of Gratitude, p. 8 - 15